Poezie si suflet in palme

Fratioare vant, tu, frate

Ce bati veacul fara moarte,

Ia-mi secunda ce ma tine,

Fara moarte si pe mine.

Ziua, dorul ma omoara,

Greu ca pietrele de moara,

Iara moartea ma invie

Cu flori mari de insomnie.

Hai, da-mi calul sa ajung

Unde-am fost odata prunc,

Sa beau apa de baut

Unde maica m-a nascut,

Numai vreo trei zile

Sa ma duc si-apoi,

Voi veni la tine

Frate, inapoi.

Doru-n mine taie lemne

Si mereu imi face semne

Sa urc iarasi la pridvoare

Si sa-l bat in geam c-o floare,

Sa arunc doar o privire

Unde taica-meu ca mire

A pus mana pe himera

Cu lumea la butoniera.

(Pasarea Colibri, Cantece de bivuac)