Poezie si suflet in palme

Fratioare vant, tu, frate

Ce bati veacul fara moarte,

Ia-mi secunda ce ma tine,

Fara moarte si pe mine.

Ziua, dorul ma omoara,

Greu ca pietrele de moara,

Iara moartea ma invie

Cu flori mari de insomnie.

Hai, da-mi calul sa ajung

Unde-am fost odata prunc,

Sa beau apa de baut

Unde maica m-a nascut,

Numai vreo trei zile

Sa ma duc si-apoi,

Voi veni la tine

Frate, inapoi.

Doru-n mine taie lemne

Si mereu imi face semne

Sa urc iarasi la pridvoare

Si sa-l bat in geam c-o floare,

Sa arunc doar o privire

Unde taica-meu ca mire

A pus mana pe himera

Cu lumea la butoniera.

(Pasarea Colibri, Cantece de bivuac)

Burtica…

Cand au trecut sase luni?!

Aici abia se vede…. la 3 luni de sarcina.

Aici e deja impresionanta, la 20 de saptamani…

… si ultimul update, la 27 de saptamani.
Ce e minunat nu se vede. Pruncul care te mangaie pe dinauntru, care isi ascunde fata in placenta ca intr-o pernuta moale, capsorul care se ghiceste in forma aceea un pic mai bombata, mai tare intr-o parte, si pe care tati o mangaie cu duiosie… Manutele care tresar cand mami se bucura, sau cand vorbeste sau mananca. Piciorusele incrucisate care, pret de o clipa, s-au aliniat ascultatoare, ca la armata, in pozitie de drepti, ca doamna doctor sa poata numara oscioarele mici la ecograf si sa rasufle usurata: Sunt toate!
Mami stia deja…
Numaram zilele pana iese comoara la lumina, peste numai 11 saptamani.
Cum spune bunica, odata cu florile imboboceste si floricica mea. Pana atunci, la adapost de zapada si de vant, la adapost ca un bulb pretios, floarea creste bland, pana se implineste sorocul.