Arhiva pentru mai, 2009

viziune…

Publicat de belovedmaquis pe mai 22, 2009

„Marea s-ar face valuri si n-ar avea absolut nici o miscare, ci apa s-ar putrezi si s-ar bahui, daca temperatura ei ar fi pretutindeni egala; omenirea ar putrezi in coruptie, specula si pornocratie, daca n-ar exista intre popoare deosebiri de cultura si mai cu seama deosebiri de viata“ – am citat din Mihai Eminescu.
mid_vieille_femme
Cum e posibil ca, acum 120 de ani, un om fara cunostintele noastre de oceanografie, ecologie, climatologie, sa aiba aceasta minunata si infricosatoare viziune, pe care stiinta moderna, modelele performante ale Vestului, o, atat de avansat, abia acum o confirma?!
Celor care se tem pentru viitorul Romaniei pot sa le spun doar atat: Pace voua, caci de unde au venit acestea si altele mai pot veni! Cateodata toata dotarea tehnica a lumii nu face cat o sclipire de geniu!
Am incredere in Romania pentru ca e o tara pe care o maltratam de mii de ani si care a ramas primitoare si frumoasa. Romania – ca o maica batrana cu broboada neagra ce sta la poarta cu mana streasina la ochi si isi asteapta nepotii sa mai vina sa o vada. Si vin nepotii. Vin, mananca, beau. Se minuneaza ce apa buna scoate batrana de la fantana. Se minuneaza de vacile cu ugerele grele de lapte si ochii blanzi din grajdul darapanat. Se minuneaza de troita veche, inclinata, de la poarta, cu Hristos de tabla cu ochii inchisi si capul plecat. Se minuneaza de poteca de caramida printre flori. Se minuneaza de vinul cel nou, tulburel, pe care il ridica maica cu greu din pivnita in cani noi de pamant. Se minuneaza, rad, vorbesc tare… si pleaca. Lasand casa plina de gunoi, farfuriile nespalate, florile calcate de rotile SUV-urilor, tinda pustiita si batrana maica in lacrimi.
Am incredere in romani. Romanii cei tineri, ca niste nepoti cu obraz, care vin tiptil si strag dupa petrecareti, spala geamurile casei, sa intre soarele, scot gunoiul din toate cotloanele. Nepotii aceia, ca fata mosului din poveste, care a curatat copacul cu fructe de omizi, cuptorul de cenusa si fantana de namol.
Cati dintre noi isi mai aduc aminte de povestile copilariei? Cati am inteles ca trebuie sa curatam si dupa altii, pentru ca tara sa ne fie recunoscatoare? Cati am inteles ca trebuie sa dereticam in viata noastra publica? In media? In politica?
Am incredere ca geniul romanesc nu a disparut, ci doar se ascunde undeva, la tara, incercand sa supravietuiasca…Am incredere ca il vom gasi inainte de a fi prea tarziu.