Publicat de belovedmaquis pe februarie 23, 2009
Episodul II este dedicat Braşovului.
Dacă ziua vedem mozaicurile frumoase de pe clădirile din centrul vechi al oraşului…
…noaptea admirăm, de la marginea şoselei ce leagă Poiana Braşov de oraş, o poveste. Cine ne-a păcălit că suntem în anul 2009, că s-a inventat curentul electric?! Da, printre rezidenţe, şantiere şi vile se mai vede şi aşa ceva…
Motiv în plus să ridicăm ochii de la panglica de asfalt către peisajele din jurul nostru şi să respirăm izul unei alte epoci…
Publicat în la şosea prin ţară | Lasă un comentariu »
Publicat de belovedmaquis pe februarie 16, 2009
necajitul: …O sa treaca nebunia asta cu criza cam intr-un an, pana atunci se alege.
optimista: Si eu ziceam cam tot un an, poate mai putin, desi sunt pregatita sufleteste pentru ce e mai rau
necajitul: Incep oamenii sa se adapteze, sa gandeasca diferit, sa vina mai cu picioarele pe pamant
optimista: Sper… Si sa fie mai chibzuiti…
necajitul: Se mai elibereaza de jugul dorintei de bani cu nemiluita, de vile si mertzane, ca innebunisera toti !
optimista: Sa isi aduca aminte de valori…
necajitul: Sper…
optimista: Pai noi am luat-o la galop prea tare, din ‘90 pana acum a trebuit sa ne aducem la nivel cu ceilalti, si au fost totusi 50 de ani diferenta…
necajitul: Ne-au lipsit prea multe.
optimista: Exact ! Ca niste copii hamesiti scapati in cofetarie, la sfarsit ne doare burta.
necajitul: Dar nu am triat ce e de valoare cu adevarat.
optimista: Pai nu, ca ne-au luat ochii culorile cremelor, floricelele de hartie si de plastic… si am uitat de placinta mamei…
necajitul: Si bilele de sticla…
optimista: Da!
necajitul: Stii cum i-au pacalit englezii pe amaratii de africani cand le-au furat diamantele?
optimista: Cu oglinjoare, cu bilute colorate!
necajitul: Le-au oferit in schimb bile de sticla frumos colorate…
Publicat în prieteni | 3 Comentarii »
Publicat de belovedmaquis pe februarie 11, 2009
Dincolo de clişee, de patriotism mai mult sau mai puţin ieftin, dincolo de prostie şi de mizeria de zi cu zi, dincolo de oftaturi dupa vremurile « de-altădată » trăim într-o ţară frumoasă. Se mai găsesc, în spatele panourilor publicitare de pe naţională, imagini de vis, imagini curate, imagini imemoriale…
Poiana Stampei este unul din aceste locuri. De fapt toată regiunea Bârgaielor pare neatinsă de vreme, dacă ignorăm maşinile moderne, dacă ignorăm stâlpii de electricitate şi antenele satelit.
Cu acest articol, iniţiez o serie de fotoreportaje din goana maşinii, cu privelişti accesibile de la marginea şoselei, cu dedicaţie specială pentru Homo modernus mega-grabitus… sau cum să te bucuri de privelişte fără să te opreşti din drum. Este o singură cale: ridică ochii spre orizont şi lasă-te vrăjit.
Bicaz, februarie 2008, între baraj şi Vatra Dornei, pe malul lacului Izvorul Muntelui. Afară sunt 4 grade, drumul e rău, dar serpentinele nu se mai simt, tot aşteptând peisajul de după următoarea curbă.
Pasul Tihuţa, aceeaşi lună, acelaşi an. Soarele promite a primăvară în curtea hotelului de la Piatra Fântânele. În afară de tematica la modă (Dracula…) hotelul este foarte bine amenajat, combinând neaşteptat de fericit stilul medieval cu cel modern. Mâncarea este un regal pentru papilele gustative iar preţurile sunt absolut abordabile!!
Poiana Stampei, în jurul prânzului. Căpiţele de fân, acoperişurile de lemn, până şi şoseaua fumegă sub soarele cald. Totul respiră calm şi zâmbet. Aici opreşti maşina, cobori şi respiri adânc… Păcat că nu putem îmbutelia aerul acesta minunat!
La treizeci de metri sub şosea curge Bistriţa. o punte fragilă face legătura locuitorilor din vale cu civilizaţia.
Dorna Arini. Întrecerea pentru cea mai înaltă clopotniţă din lemn din lume este acerbă… cine a spus că bârgăuanii nu sunt competitivi?!?
Bistriţa este plină de zăpoare, pe alocuri peste un metru grosime. Aici, la Poiana Teiului, iarna a fost ca pe vremuri, iarnă adevărată cu ger şi zăpadă. Pe valea Bistriţei, nu s-a auzit de încălzire globală…
Lacul Izvorul Muntelui pare desprins din cine ştie ce tărâm nord-atlantic…Pinii străjuiesc faleza lacustră sub un apus de soare blând reflectat de apa lacului.
Car cu boi înainte de Bicaz. Ce dacă avem pensiuni, ATV şi schi nautic? Carul cu boi revine la modă ca alternativă ecologică şi economică la criza financiară. Iar liniştea din ochii acestor animale e balsam pe suflet. Fericiţi cei ignoranţi că luminoasă este lumea lor!
Întoarcerea la civilizaţie nu mai merită fotografiată. Uitaţi-vă în jur: nervi, isterie, reclame, gaze de eşapament, smog, fugă, cumpărături, claxoane, nervi, isterie, reclame… Dur dur le reveil!
Dar săptămâna viitoare o luăm de la capăt şi hoinărim iar prin ţară!
Publicat în Uncategorized | 1 comentariu »
