“Sunt mândru că sunt român în Franţa, nu în România!”
de Cristian Tudor POPESCU | 24 SEPTEMBRIE 2009
Bună seara, domnule Popescu.
Vă deranjez cu un foarte scurt gând aşternut pe hârtie (mă rog, pe tastatura laptop-ului) , referitor nu la articolul despre partidul ticăloşit, ci la aberaţia imensă (a câta oară?) a preşedintelui Băsescu, şi anume aceea că tinerii care nu se declară mândri a fi români sunt trădători. Deşi sunt departe de ţară (şi asta pentru că aşa am ales eu!), ţin să îi transmit lui Traian Băsescu că sunt mândru că sunt român, dar MI-E SCÂRBĂ DE ROMÂNIA! Mi-e scârbă de toţi lingăii de la Guvern, de toţi maneliştii inculţi (scuzaţi pleonasmul) care beneficiază de clemenţă atunci când omoară oameni, de toate fufele ajunse în poziţii de conducere exclusiv pe baza nurilor, de toţi bişniţarii care îşi afişează averile ilicite fără a fi luaţi la întrebări, de toţi politicienii care în loc să-şi facă datoria în Parlament pierd timpul la televiziuni, de toate mononeuronalele fete de preşedinţi (orice asemănare cu EBA nu e deloc întâmplătoare!) promovate delirant pe scena politică doar din dorinţa bolnavă de a se vedea aplaudate şi lăudate, de toţi băseştii, becalii, bourenii, cozmâncii, vosganienii, vadimii, hrebenciucii. ..
Sunt medic şi am plecat din ţară pentru că nu m-am simţit ACASĂ! Şi când am ajuns în Franţa, deşi mi-a fost greu, am realizat de ce mă simt bine (fără a fi mândru că locuiesc acolo): pur şi simplu SUNT MÂNDRU CĂ SUNT OM! Asta ne lipseşte în România… nu ne mai simţim oameni. Asta nu înţelege Băsescu. O să mă consider român atunci când n-o să mai fiu desconsiderat în propria-mi ţară de cei pe care îi plătesc din impozitele mele, atunci când Iliescu/Năstase/Ciorbea/ Băsescu/Boc o să-mi ceară scuze pentru că şi-au bătut joc (şi) de mine în toţi anii aceştia, sau măcar când o să-l văd pe Băsescu că se duce la prima secţie de Poliţie ivită în cale şi îşi depune carnetul de conducere pentru că s-a urcat la volan (în văzul camerelor TV) după ce băuse cu Gigi Becali sărbătorind o calificare a Stelei.
Aşa că… mă simt mândru că sunt român în Franţa, dar nu mă mai simt român în România PENTRU CĂ ACASĂ NU MĂ MAI SIMT OM!
Cu respect,
Dr. Bogdan Dima
P.S. Scuze de deranj, dar chiar simţeam nevoia să “urlu”…
Sa spun cat de mult ma intristeaza cuvintele acestea? Cu atat mai mult cu cat sunt adevarate? Inutil!
Cu toate acestea, ca niste romani MANDRI DE A FI ROMANI CHIAR SI IN ROMANIA, am ales sa nu ne abandonam tara exemplarelor de mai jos. Am ales sa traim in Romania pentru a nu risipi esenta a ceea ce este cu adevarat romanesc in patru zari, pentru a nu lasa tara sa piara de tot.
Daca plecam toti, credeti ca manelistii et co. vor ramane aici?!? Ati uitat ca jumatate de Italie e cotropita de manele urlate din potbagajul masinilor, de mancatori de seminte, care au acelasi dor de duca spre alte zari ca si voi?!?
Noi asteptam cu sufletul in palma si nadejdea la Domnul viitorul. Speram sa putem inculca pruncului ce e pe drum dragostea de tara si esenta noastra de romani. Iar pentru asta nu ne ridicam de pe genunchi. Nu ne ploconim oamenilor cand dam din umeri neputinciosi in fata nebuniei, ci rugam pe Domnul sa se faca voia Lui ca intotdeauna jugul Sau e bland si povara Sa e usoara….
Noi nu ne lasam! Noi nu plecam! Noi ne incapatanam sa ramanem OAMENI si ROMANI in ROMANIA!
Avem exemplul a sute de generatii care au trait aceleasi restristi, nu numai economice si sociale ci si politice (mai vedeti un Arghezi; mai vedeti un Cosbuc, un Caragiale….) si nu si-au luat lumea in cap!! Noi am ramas cum au ramas ai nostri si sub unguri, si sub turci, si sub fanarioti, si sub Ceausescu. Si vom ramane aici cat va mai exista pamant si soare!
Pentru ca si asta inseamna sa fii ROMAN!!!
Oriana Irimia
dr. Biologie Animala
si Romanca, sotie de Roman si mama de Roman!
…noaptea admirăm, de la marginea şoselei ce leagă Poiana Braşov de oraş, o poveste. Cine ne-a păcălit că suntem în anul 2009, că s-a inventat curentul electric?! Da, printre rezidenţe, şantiere şi vile se mai vede şi aşa ceva…
Motiv în plus să ridicăm ochii de la panglica de asfalt către peisajele din jurul nostru şi să respirăm izul unei alte epoci…
